Observ o vaga bucurie intr-o presupusa [posibil reala] Messidependenta a Barcelonei.
Care e ideea de baza? Fiecare echipa are un numar de goluri “de dat”. Nimeni nu da infinit goluri, ci daca au norocul sa dea 3-4 de obicei se opresc.
Dorinta aceasta de a te bucura de o oarecare dependenta a altora provine de fapt din propriile frustrari si canalizarea lor catre orice “scapare” a echipei in cauza – fie ca e reala sau nu, relevanta sau nu. Te uiti la capra vecinului atunci cand tu nu ai una.
Pe scurt – cum se petrec lucrurile psihic? Daca un jucator nu da multe goluri dar echipa lui totusi obtine rezultatul dorit de obicei apar voci despre faptul ca jucatorul nu e “decisiv” sau ca nu se evidentiaza in jocurile importante etc. (Un meci slab al lui ajuta mult aceste critici. Chiar daca acel meci vine intr-o serie de 6 bune). Daca in schimb el da prea multe goluri se presupune ca fundasii sunt slabi. (Desi fundasii aceia sunt umiliti doar datorita unor oameni ca el si nu orice alt atacant ii umileste asa. Mai mult – alti atacanti veniti din campionate mai puternice nu ajung sa dribleze atat ca el, desi “tehnic” au suferit un downgrade la calitatea fundasilor carora li se opun.) Dar cu si mai mare placere se ranjeste cu gandul la o dependenta. Ca si cum “echipa nu e de fapt nimic fara ala”.
Prin urmare – ce-ar trebui sa faca echipa in cauza sa multumeasca detractorii? Sa joace bine, sa dea destule goluri [altfel se va zice ca nu merita victoria] DAR totodata sa aiba grija ca starul, liderul echipei, sa dea goluri insa NU PREA MULTE. Mare grija la nu prea multe!…
Daca se poate sa dea altcineva primul si al patrulea, urmand ca golul 2 si 3 sau 2 si 4 sa fie date de liderul in cauza.
SPER ca meciul viitor daca Messi, de exemplu, scapa la 0-0 singur cu Casillas sa-si aminteasca de acest lucru si sa astepte un coechipier pentru a-i pasa. Asta daca nu va fi considerat iarasi prea decisiv; de fapt mai bine sa stea in propria jumatate pana dupa ce echipa sa va fi dat primul gol.
——
… Vorbeam de “un numar de goluri” pe care echipa “le are” de dat. Scriu asta cu gandul la Manchester, Chelsea, Barcelona et co. Atunci cand o echipa are un sezon bun – bineinteles ajutata de un lider in teren (Ronaldo, Messi) golurile acelea vor fi date de “cineva”. Pentru ca nu poti suta tot timpul paralel cu poarta intr-un fundas sa avem autogoluri. Cine le va da? Echipa. Cine e mai in forma din echipa aia? Cine fuge mai mult, are flerul, inspiratia de a se afla unde trebuie si avantul de a suta mai precis? Jucatorul in cauza. El se numeste Kaka in 2007, Ronaldo 2008, Messi, Rooney in prezent.
Nu e nimic intamplator dar nu e nici totul prestabilit. Sunt anumiti factori umani si psihologici care cresc sansele ca daca un gol e dat el sa fie dat de acel “star”.
Alex Enasescu (http://www.anglofil.ro/) rezuma foarte frumos: “Doua reprezentatii opuse ale Barçei in sferturi: un cor pe mai multe voci la Londra si un recital Messi la Barcelona” Cum a fost asta transpus in latura detractoare a comunitatii online? Dupa meciul tur Messi “nu a facut nimic si e supralicitat”, dupa meciul retur “Barcelona e Messidependenta!”
Alb nu e bine, negru nici atat iar gri-ul nu-l vedem. Grea viata…
—–
Opinia personala spune ca desi Messi e clar liderul echipei si are o influenta mare asupra jocului, fata de mine – nenea Martin – “clubul” s-a achitat de orice raspundere sezonul asta. A obtinut rezultate, a dat goluri si a facut-o cu si fara Messi. A dominat clar echipa unuia dintre cei mai buni tacticieni cand aceea lupta pentru calificarea din grupa de Liga (ulterior ajungand adversara din semifinale) si a facut asta FaRa primele 2 tunuri – Messi si Ibrahimovic. Ce pot eu sa pretind mai mult? Sa il lase pe pitic pe banca in El Clasico si sa dea tot 6? Ma simt absurd.
E normal cand unul din atacanti are o perioada buna sa straluceasca el, iar cand nu o face sa vina altcineva in lumina reflectoarelor. Daca (de exemplu) numele acestuia incepe cu Zlatan istoria ne-a spus dinainte sa nu ne asteptam la multe goluri, ci mai degraba la goluri decisive. E o intreaga dinamica de care trebuie sa tinem cont inainte sa aruncam o vorba scarpinandu-ne la chiloti.
Posibil sa fim Messidependenti, posibil sa nu fim. Cert e ca ne-au iesit meciuri bune si fara el (spre deosebire de perioada Ronaldinho cind fara el tindeam sa pierdem) si ca e normal sa jucam cel mai bine cu el in teren. E numarul nostru 10.
Imi amintesc de vorbele Parazitilor: “A vorbi e usor/ A canta – mai invata.”
Articol scris de martin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu